Ce este un Swami?

Ce este un Swami?

Deseori, oamenii pun întrebări, cum ar fi, „Ce este un Swami?” sau „De ce ai devenit un Swami?” În zone cum ar fi Rishikesh sau Haridwar, India, de-a lungul fluviului Gange, aceasta nu este o întrebare care se poate pune. Mulți swami există acolo, și tot ce trebuie să faceți este să spuneți, „Iată, aceștia sunt swami!” Cu toate acestea, în zonele geografice în care există mai puțini swami rătăcitori, există întrebări mai curioase.

Cuvântul Swami înseamnă maestru; înseamnă luptând pentru măiestrie, luptând împotriva ego-ului mărunt și a obiceiurilor acumulate, astfel încât Sinele etern interior să strălucească.  Actul de a deveni un Swami nu este atât o acțiune de a deveni, ori de a adăuga ceva, sau o datorie, ci este un act de anulare, de renunțare. Un Swami este un călugăr, unul care a pus deoparte toate limitatele preocupări lumești, astfel încât să dirijeze  întreaga sa energie către  experiența directă a celei mai mari realizări spirituale și către serviciul către alții. Renunțarea nu este ceva anti-lume, în  sensul că lumea este un loc rău. Mai degrabă, este o chestiune de priorități cu privire la modul în care persoana își va petrece timpul, cele douăzeci și patru de ore dintr-o zi, și cele șapte zile dintr-o săptămână. În mod tradițional renunțarea este cea de a patra etapă din cele patru mari perioade ale vieții, deși cel care simte chemarea  poate renunța și poate deveni un Swami în orice etapă a vieții, la orice vârstă.

Deși există multe linii de Swami, cu fel de fel de credințe, perspective, și loialități, un Swami  tradițional din Himalaya la un moment dat nu va mai pretinde apartenența la un anumit grup sau religie, văzând totul ca revărsarea unicei, indivizibile realități, adevăr, sau Dumnezeu care se regăsește sub mai multe nume la diferite persoane din diferite culturi, incluzând cuvântul Brahman, realitatea absolută. Deși majoritatea lor se auto-identifică ca hindu, alți practicanți din tradiția Himalayană au rădăcini în aproape toate culturile și religiile mai cunoscute din lume. Nu am fost niciodată inițiat personal, nici nu m-am alăturat nici unei religii speciale în această viață. În timpul copilăriei, deciziile despre religie au fost lăsate de către părinți la alegerea mea. Renunțarea mea ca Swami a fost anularea sensului identității personale, astfel încât să pot îmbrățișa întregul.

(A se vedea, de asemenea, Ce este Sanatana Dharma ? Sanatana Dharma sau hinduismul și ce îndeamnă hindu și hinduism)

Adevăratul samnyasi (renunțător sau ascet) nu se identifică cu nici o formă de diviziune sau multiplicitate. Cuvântul sanscrit samnyasi vine din samnyasyati, ceea ce înseamnă renunțător. Sam înseamnă împreună, ni înseamnă jos, și asyati înseamnă aruncă. El sau ea aruncă deci orice identitate personală, incluzând  nu numai ce e legat de obiectele fizice, ci de asemenea, de naționalitate, religie, muncă sau identitate familială. Dacă există aspectul exterior al oricărei identități, ca acestea, ea va fi doar percepția lor, ce e necesară pentru beneficiul altora pe care samnyasi îi poate servi. Chiar și numele folosit, de samnyasi sau Swami este în primul rând pentru ceilalți.

Scopul unui samnyasi sau Swami este „atmano mokshartham jagat hitaya cha”, care înseamnă cel care se străduiește „pentru realizarea și eliberarea Sinelui și pentru beneficiul lumii.”

Există aspecte și mai profunde ale acestor întrebări „Ce este un Swami?” sau „De ce ai devenit un Swami?”. Una dintre cele mai inspirate scrieri pe care le-am întâlnit este o lucrare scurtă scrisă de Pandit Usharbudh Arya, intitulată „Ce este Renunțarea?” (Ea este în josul paginii).

Aceasta rămâne în inima mea ca cea mai clară descriere scrisă despre ceea ce înseamnă cu adevărat să fii un swami. Aceasta surprinde nu numai cu o definiție exactă, ci de asemenea, cu o descriere a idealului așteptat și spiritul dorinței interioare cu atracția către această cale.

Swami Rama a scris de asemenea, o descriere succintă și clară a căii de renunțare în comentariul său despre Bhagavad Gita. Aici, el descrie șapte puncte importante cu privire la calea unui swami. Acest text este, de asemenea, inclus mai jos, și a fost intitulat „Bazele  renunțării.”

Dacă nu sunteți familiarizați cu swami sau cu alți călugări și sunteți un căutător sincer, este foarte important să se cunoască și să păstreze în minte faptul că drumul auto-realizării nu este exclusiv pentru renunțători. Cele două căi, de renunțare la lume și calea acțiunii în lume, sunt la fel de valabile și fructuoase pentru aspiranții care sunt angajați cu devoțiune în practicile de contemplare și meditație.

Swami Jnaneshvara

 

Provocările întâmpinate de un Swami

de Swami Rama

Trăind cu Maeștrii Himalayani

Viața unui Swami este o constantă persecuție. Oamenii cred că el este mai presus de orice ființă umană obișnuită. În India „Swami” este cel care este atotputernic, un vindecator, un predicator, un doctor, și chiar mult mai mult. Un Swami este pus într-o astfel de situație dificilă, că poate aduce o persoană obișnuită la nebunie. Oamenii nu-și dau seama că unii swami sunt încă începători pe cale, că alții au parcurs un pic de drum și că doar foarte puțini au atins scopul. Această lipsă de diferențiere creează așteptări care aduce confuzie atât în rândul lumii cât și în rândul swamilor.

Nu este ușor să ieși din această confuzie. Ori de câte ori am fost sincer și am spus oamenilor: „Eu sunt încă practicant; nu am nimic de împărtășit. Vă rog lăsați-mă în pace „, ei au interpretat aceste cuvinte în modul lor și au început să vină la mine și mai mulți. Când am trăit mult timp în pădure eram încă deranjat. Uneori eram sătul de această viață de swami.

Nu este necesar ca cineva să poarte veșmântul unei renunțător pentru a atinge iluminarea. Ceea ce contează de fapt este constanta sadhana spirituală a minții disciplinate, acțiunea, și  vorbirea. Ce minunat este să fii un swami, dar cât de greu este de a fi unul real.

 

Swamii și gardul viu al grădinii

de Swami Rama

Trăind cu Maeștrii Himalayani

 

Dintre numeroșii swami și învățători de toate credințele pe care i-am cunoscut, doar câțiva au fost pe deplini iluminați. Am ridicat o dată această problemă maestrului meu. I-am spus: „Domnule, atât de mulți oameni se numesc Swami sau înțelepți. Oamenii din lume sunt înșelați. De ce există atât de mulți învățători inadecvați care nu sunt cu adevărat gata pentru a fi învățători și care ar trebui să fie ei înșiși în continuare studenți? ”

El a zâmbit și a spus, „Știi, o grădină de flori de multe ori are un gard viu în jurul ei pentru a o proteja? Acești oameni sunt gardul viu creat pentru noi de către Domnul. Lasă-i să se prefacă. Într-o zi ei vor deveni de fapt pe deplin realizați. Pentru moment ei înșiși sunt înșelați. ”

Dacă dorești să întâlnești un învățător autentic cu o completă cunoaștere, trebuie mai întâi să te pregătești singur. Apoi, vei fi capabil să treci prin gardul viu.

 

Ce este Renunțarea?

(scris în 1986)

de Pandit Usharbudh Arya

(acum, Swami Veda Bharati)

Renunțarea este uitarea definitivă a „Eu-lui” și lui „Al meu”. Este acel mod de gândire și experiență în care întreaga creație devine tu însuți. Cel care a depus jurământul de renunțare, și astfel devine un swami, el însuși se consideră un membru al fiecărei familii de pe pământ, având ca primă preocupare bunăstarea lor fizică și spirituală. El este la fel de preocupat pentru ei precum novicii în practica iubirii, conducând o viață lumească limitată, ce sunt preocupați de propriile lor familii. Un renunțător susține că are o relație intimă cu totul, dar nu este atașat de nimeni și nimic. „Atașat de nimeni”, înseamnă că el nu pretinde nimic de la nimeni, nu dorește și nu caută nimic de la nimeni, nu are nevoie de sprijin emoțional de la nimeni, ci oferă sprijin și încurajare la toți. Ca soarele ce răsare purtând haine portocalii / șofran, el trebuie să distribuie lumină către fiecare ungher sau crăpătură a lumii. Oriunde îl prinde seara acolo este casa lui, sub acoperișul cuiva sau sub cerul liber al lui Dumnezeu. Liber și mereu în mișcare, ca briza, el dă suflare de viață la toți. Curgând ca un râu, el potolește, purifică și irigă tot. Ca un foc el purifică totul. Ca o lumină el iluminează totul. Ca cerul, el rămâne neatins, senin, calm, dând spațiu la toată lumea; el invită orice ființă să găsească odihnă, consolare, ajutor și suport.

Un candidat pentru a deveni swami este îmbăiat în Gange, râul sfânt, și renunță la toate hainele. Apoi gurul îi dă alte haine noi. Mental el/ea trebuie să fie la fel ca Adam sau Eva înainte de cădere, fără gen, pentru el/ea nu mai există un corp fizic în identificarea sinelui personal. Cu toate acestea, el/ea trebuie să continue să îngrijească bine vehiculul fizic, astfel încât el/ea să poate servi pe alții cât mai bine. Deoarece el/ea nu deține nimic propriu (svam), el/ea este numit/ă swami, maestrul a tot,  pentru că el/ea a devenit un maestru peste voința sa proprie.

La depunerea jurământului de swami, el declară „a-bhyam” tuturor ființelor vii: Nu sunt o amenințare pentru nimeni, nu sunt un pericol pentru nimeni; fie ca nici o ființă vie de acum înainte să nu se mai teamă de mine. Într-un mare ritual al focului, el numește fiecare și toate organele sale, facultățile sale senzoriale, prana, stări mentale și funcții și varsă o libație de ghee (unt clarificat) în foc, ca și cum ar oferi propriile facultăți focului universal. El declară cu privire la fiecare dintre ele, „Nu mai sunt ale mele”; „liber de orice fel de „praf” pe care l-am adunat până acum, eu sunt acum fără păcat; eu sunt lumină”.

După aceea, dacă el deține ceva este doar formal în numele său, ca un avantaj pentru misiunea sa universală de serviciu și dragoste pe care o acordă și o distribuie în mod liber, fără rezerve. El trebuie să evite toată onoarea și recunoașterea, cu excepția cazului în care aceasta ar ajuta serviciul său către lume. El trebuie să facă, să vorbească, să gândească, să îmbrace, să manânce orice ar putea sa îi ajute pe cei pe care îi servește.

El poate renunța la orice etapă a vieții ori de câte ori dragostea lui universală traversează granițele prescrise. Renunțarea nu este cu siguranță, o abandonare a oricărui fel de obligații. Cei care au pretenții asupra lui trebuie să renunțe întâi la pretențiile lor asupra lui și să îi dea permisiunea lor fericită de a fi liber. Această alegere a lor nu este un act de renunțare, deoarece ei mai au încă de luptat cu lumea. El renunță pentru că karma lui cu ei a fost îndeplinită; tot ce lasă în urmă sunt gândurile lor fericite despre el. Există cazuri în istorie în care cineva a devenit un swami spunând o minciună precum că el nu are rude sau că a obținut permisiunea lor de a deveni swami. După ce s-a constatat a fi neadevărat, astfel de oameni au fost expulzați din ordinul monahal și trimiși să își îndeplinească îndatoririle lumești.

În unele cazuri, un guru renunțător poate dispune ca el să continue să efectueze unele datorii reziduale către familia sa, de exemplu, continuă să finanțeze educația unui copil. Marele Shankara s-a întors la mama sa pe moarte și a efectuat ultimele ei ritualuri. De ce nu ar trebui să facă un renunțător aceste datorii pe care le-ar efectua în mod normal pentru oricare membru al familiei sale universale, fără pretenții sau atașamente și liber de orice emoții. El se referă la familia sa de înainte de renunțare, ca purvashram: „relații de la ashramul meu anterior”. [etapă anterioară de viață]

Prin urmare, actul de renunțare nu este o evadare, nici un divorț. Așa cum cineva care depune jurământ ca o călugăriță catolică și își schimbă numele, nu întîlnește condamnarea părinților, sporind doar domeniul de aplicare al dragostei ei, așa este și cu cineva care devine o/un Swami în timpul căsătoriei. Soțul/soția unui astfel de om se consideră căsătorit/ă, dar nu pretinde nimic de la Swami, pentru că persoana lui este acum sacră, dincolo de corp și dincolo de atingere. Părinții, soțul, soția, copiii care au lăsat copilul lor, soțul/soția lor și tatăl sau mama lor, trebuie să fie admirați pentru renunțarea lor, astfel încât cineva poate salva întreaga lume fiind liber.

În Legea Indiană actul de a deveni Sanyasa, sau de a deveni un swami, este considerat ca o moarte civilă. De exemplu, orice proprietate dobândită după ce cineva  a devenit Swami trece la discipolii săi, la moartea lui Swami, și nu la copiii biologici (din ashramul anterior) [etapă a vieții].

Swami Rama spune că ființele umane sunt un produs neterminat. Un Swami este produsul finit, ideal vorbind; sau care aspiră să devină un produs finit în curând, în această viață; acesta este finalul în evoluția umană. El nu are nume specific, nu are un loc de naștere, nu are castă, nu are un grup social, nici religie, nici țară. El este un cetățean al întregului pământ, cea mai apropiată rudă căruia oricine poate să-i confeseze orice. El este un fel de duș când atunci cineva suferă de lipsă de iubire.

În viața unui căutător spiritual sau învățător, vine un moment în care o decizie nu mai poate fi amânată. El trece prin emoții, cum ar fi cele  ale unei mirese: tristețe la separarea de iubitul din trecut, așteptând cu nerăbdare către un viitor cu o diferită expansiune a dragostei. Toate emoțiile slabe trebuie revăzute și cucerite – nu prin suprimarea lor, ci prin imersia micii iubiri în una mai mare. Swami pur și simplu știe, la un moment dat în viață, că presantele detalii de afaceri din viața lumească nu se vor termina niciodată – în timp ce miliarde mor fără lumină. El leagă cât mai multe capete libere este posibil, și apare purtând o torță în noapte. În acel moment de decizie, nimic nu este suficient de greu pentru a-l lega de picioare. Chemarea de a merge (pentru a deveni un Pari-vrajaka) a venit: pentru beneficiul multor bahu-jana-hitaya, pentru confortul multor baha-jana-sukhaya, așa cum Buddha a spus atunci când a îndemnat și a trimis primul său lot de călugări în lume. În acel moment, disconfortul fizic și tristețea mentală, devin la fel de neimportante ca ignorarea  nevoii unei mame de a obține un somn complet atunci când copilul ei suferă de febră.

Un astfel de moment este  momentul de a muri; moarte pentru sinele limitat al cuiva. Renunțătorul efectuează acea ceremonie a sa proprie, care este realizată în mod normal de rude după înmormântarea cuiva. Swami Rama spune povestea unui om dintr-un anumit oraș din India. Fiecare astrolog din oraș a prezis că va muri într-o anumită dimineață. Seara, înainte de data prezisă pentru moartea acestui om Shri Swamiji a sosit în oraș și a mers să-l vadă. A  urmat acest dialog:

El: Swamiji, fiecare astrolog din oraș prezice că eu o să mor mâine.

Swamiji: Vrei să trăiești mai departe?

El: Da, sigur.

Swamiji: Atunci renunță la viața lumească și devino un Swami mâine dimineață; mori pentru lumea ta anterioară.

El: Oh, dar ce va spune soția mea?

Swamiji: Ce va spune ea, dacă mori dimineață?

Domnul a plecat acasă, a primit permisiunea soției sale, a devenit un Swami, și a trăit în continuare.

În ziua în care cineva este menit să devină un swami, dacă decide să nu renunțe, ci să continue să se agațe de moartea fizică este obligat să-l apuce de păr, deoarece munca sa pentru „ashramul anterioar” este deja făcută.

Sadhana intensă; realizarea iubirii universale; satisfacția derivată de la a vedea ignoranța celorlalți și suferința în consecință au fost reduse; și grația nelimitată a gurului; acestea ajută un renunțător novice să meargă ferm și să nu se clatine.

În ceea ce privește bunăstarea renunțătorului, pe lângă grația gurului, întreaga lume are grijă de el cu dragoste. Cei mai presus de el îl binecuvântează, cei de sub el sunt recunoscători mereu. Cât de minunată este viața unui renunțător, viața unui atotcuprinzător, cer incoruptibil.

Ajungeți la cer, prieteni!

 

Bazele Renunțării

(din Psihologia perenă a Bhagavad Gita, 1985)

de Swami Rama

Scopul unui renunțător este de înțeles unul după altul după diferitele etape ale conștiinței care conduc la Unul Cel Secret. Următoarele principii stau la baza căii de renunțare:

  • Renunțătorul direcționează toată energia spre atingerea țelului vieții, auto-realizarea.
  • El nu pierde timp și energie în urmărirea dorințelor bazate pe auto-interes.
  • Călătoria renunțătorului este în interior; nu este nici acțiune, nici lipsă de acțiune, nici retragere. Se compune din efectuarea acțiunilor mental și direcționând mintea și modificările sale în interior mai degrabă decât spre lumea exterioară.
  • Non-atașamentul este atins în mod spontan, deoarece renunțătorul nu este implicat cu obiectele; s-a renunțat conștient la toate acestea.
  • Cu rațiune pură toate samskaras sunt arse în focul cunoașterii.
  • Rămâne o singură dorință: dorința de auto-realizare. Acea dorință nu motivează să facă acțiuni în lumea exterioară, dar devine un mijloc de a construi determinarea și voința. Prin urmare, o astfel de dorință este mai degrabă un mijloc esențial, decât un obstacol în calea sadhanei.
  • În calea renunțării, doar Realizarea Sinelui este scopul și orice altă acțiune care nu devine un mijloc este respins cu fermitate și refuzat. Nu există o jumătate aici și o jumătate acolo; dăruirea totală și devotamentul sunt membrele esențiale pentru renunțare.
  • Această cale a celor câțiva rari este cea mai înaltă dintre toate. Este dificil, dar nu imposibil. Cei care sunt pe deplin pregătiți trebuie să meargă pe această cale de foc și lumină. Ei nu ar trebui să asculte sugestiile celor care nu sunt capabili de a urma calea renunțării.

Cei care nu sunt pregătiți să devină renunțători, nu ar trebui să creadă că ei nu pot realiza Sinele. Ceea ce este important să se înțeleagă și să se atingă este starea de non-atașament, fără de care orice cale – de renunțare sau de acțiune – este lipsită de sens.

error: © Asociatia Templet