Lahiri Mahasaya

 

File0032736

LAHIRI MAHASAYA (1828-1895)

Yogavatar („încarnare a Yogă-i”), animatorul străvechii ştiinţe Kriya Yoga în India modernă
Discipol al lui Babaji şi Guru al lui Sri Yukteswar

CAPITOLUL: 35

Viaţa după exemplul Christic a lui Lahiri Mahasaya

Fără ştirea lumii, o mare renaştere spirituală a început în 1861 într-un colţ pierdut din Benares. Aşa cum o floare nu poate să-şi ascundă parfumul, la fel Lahiri Mahasaya, deşi ducea viaţa unui cap de familie ideal, nu putea să-şi ascundă gloria sa spirituală. Puţin câte puţin, au început să sosească, la fel ca albinele, discipoli din toate colţurile Indiei pentru a primi nectarul divin pe care îl dăruia maestrul eliberat.

Şeful de birou (un englez) al lui Lahiri Mahasaya a fost primul care a observat schimbarea transcendentală care se petrecuse cu angajatul său, pe care el îl poreclise „Babu extatic”.

„Domnule îmi păreţi trist. Ce s-a întâmplat?” l-a întrebat într-o zi Lahiri Mahasaya pe şeful său.

„Soţia mea, care este în Anglia, este grav bolnavă. Teama mă sufocă.”

„Vă voi aduce ştiri din partea ei.” Lahiri Mahasaya părăsi biroul şi s-a concentrat un timp scurt în singurătate. La reîntoarcere, el surâdea consolator.

„Soţia dvs se simte mai bine; în acest moment ea vă scrie o scrisoare.” Omniscientul guru a citat câteva fragmente.

„Babu extatic, ştiu deja că nu eşti un om obişnuit. Totuşi, nu pot crede că poţi să te joci, după placul dumitale cu spaţiul şi timpul!.”

Scrisoarea promisă sosi în curând. Spre marea sa surpriză şeful recunoscu că, nu numai că ea conţinea noutatea plăcută a vindecării soţiei sale, dar chiar şi frazele pe care, cu câteva săptămâni mai înainte, i le citise Lahiri Mahasaya.

După câteva luni, femeia a sosit în India. Când ea l-a întâlnit pe Lahiri Mahasaya, care şedea tăcut la biroul său, s-a apropiat de el cu veneraţie.

„Domnule, zise ea, dumneata mi-ai apărut, înconjurat de o aură, în camera mea de bolnavă, la Londra? De atunci am fost complet vindecată! Puţin timp după aceea, am putut suporta lunga călătorie maritimă spre India.”

Zilnic, unul sau doi discipoli îl rugau să le acorde iniţierea în Kriya Yoga. În afara îndatoririlor sale spirituale şi a muncii de la birou, marele Lahiri Mahasaya s-a consacrat educaţiei. El a fondat numeroase grupe şcolare şi a jucat un rol activ în răspândirea educaţiei secundare în cartierul Bengalitola din Benares. Conferinţele lui despre Scripturi au primit numele de „Ansamblul Gita” care atrăgeau numeroşi căutători ai adevărului.

Prin aceste multiple activităţi, Lahiri Mahasaya a încercat să înlăture întrebarea comună: „După muncă şi după îndatoririle familiale, îţi mai rămâne timp să meditezi?” Viaţa perfect echilibrată a marelui guru, şef de familie, încuraja mii de bărbaţi şi de femei. Câştigând doar un modest salariu, econom şi mai ales accesibil tuturor, Maestrul urma în lume drumul unei vieţi spirituale.

Conştient de uniunea lui cu Dumnezeu, Maestrul îi onora pe toţi oamenii, indiferent ce merite aveau. Când îl saluta un discipol, el îi răspundea întotdeauna. Cu o umilinţă copilărească, el atingea adesea picioarele altora, permiţându-le rareori să facă şi ei la fel, deşi un asemenea semn de respect faţă de guru este un obicei oriental străvechi.

Fapt semnificativ, Lahiri Mahasaya iniţia în Kriya oameni din toate religiile. Printre discipolii săi avansaţi erau nu numai hinduşi, ci şi creştini şi musulmani. Monişti sau dualişti, credincioşi de diferite religii sau atei primeau imparţial iniţierea. Unul din discipolii lui remarcabili a fost Abdul Gufoor Khan, un musulman. Trebuia mult curaj din partea lui Lahiri Mahasaya, un brahmin din înalta societate, să înfrunte prejudecăţile timpului său. Astfel, numeroase fiinţe au cerut adăpost sub aripa protectoare a Maestrului care, asemeni profeţilor inspiraţi, insufla o speranţă nouă dezmoşteniţilor societăţii.

„Aminteşte-ţi neîncetat că tu nu aparţii nimănui şi că nimeni nu îţi aparţine. Gândeşte-te că într-o zi va trebui să părăseşti totul în această lume; aşa că fă cunoştinţă cu Dumnezeu de acum”, spunea marele guru discipolilor săi. „Pregăteşte-te pentru călătoria astrală a morţii, ridicându-te zilnic spre Dumnezeu prin meditaţie. Din cauza iluziei maya-ei, te percepi ca fiind o masă de carne şi de oase care, în cel mai bun caz, nu este decât un cuib de tulburări. Meditează neîncetat, pentru a te percepe ca Esenţă Infinită, eliberată de orice formă de suferinţă. Încetează să mai fii prizonier al corpului; învaţă să utilizezi cheia secretă Kriya pentru a pătrunde în regatul Spiritului.”

Marele guru îi încuraja pe numeroşii săi discipoli să urmeze disciplina spirituală tradiţională a propriei lor religii. Kriya Yoga este o tehnică practică de eliberare şi Lahiri Mahasaya le lăsa discipolilor libertatea de a se conforma obiceiurilor şi credinţei lor.

„Musulmanul va face namaj  de cinci ori pe zi”, zicea Lahiri Mahasaya. „Hindusul se va aşeza să mediteze de mai multe ori pe zi. Creştinul va îngenunchea de multe ori pentru a se ruga şi apoi pentru a citi din Biblie.”

Cu discernământ, gurul îşi ghida discipolii pe calea devoţiunii, acţiunii, înţelepciunii, sau pe calea regală completă (adică Bhakti Yoga, Karma Yoga, Jnana Yoga sau Raja Yoga), conform predispoziţiilor înnăscute ale fiecăruia. Maestrul nu se grăbea să-şi dea asentimentul discipolilor dornici să intre în vreun ordin monastic, sfătuindu-i să reflecteze bine asupra asprimii unei asemenea vieţi.

Marele guru îşi învăţa discipolii să evite discuţiile teoretice asupra Scripturilor: „Doar acela este înţelept care, nemulţumit numai să citească revelaţiile Scripturilor, îşi ia sarcina de a le realiza. Rezolvă-ţi toate problemele prin meditaţie. Schimbă speculaţiile religioase sterile pentru un contact real cu Dumnezeu. Purifică-ţi mintea de dogmele teologice în apele vii ale percepţiei directe. Urmează directivele conştiinţei tale; Vocea divină va şti să învingă toate dificultăţile existenţei. În timp ce omul nu-şi atrage decât griji, Ajutorul lui Dumnezeu este inepuizabil.”

 

Într-o zi, un grup întreg de discipoli, care ascultau cu atenţie pe Maestru interpretând Bhagavad-Gita, a avut o dovadă directă a omniprezenţei sale. În timp ce explica semnificaţia Conştiinţei Cristice (Kutastha Chaitanya)  în sânul întregii creaţii, Lahiri Mahasaya exclamă deodată:

„Mă înec în corpul a numeroase suflete în apropiere de coastele Japoniei!”

A doua zi dimineaţa, chelas au citit reportajul unui naufragiu care a făcut multe victime în Marea Japoniei.

Discipolii aflaţi departe de Lahiri Mahasaya aveau adesea sentimentul prezenţei invizibile a Maestrului. „Eu sunt mereu alături de cei care practică Kriya Yoga„, afirma el pentru a-i consola pe discipolii care nu puteau veni. „Vă voi conduce la locuinţa voastră cosmică cu ajutorul percepţiei voastre lărgite.”

Sri Bhupendra Nath Sanyal, un discipol eminent al marelui guru, povesteşte că în tinereţea sa, în 1892, neputând să se ducă la Benares, primise totuşi iniţierea în vis. Lahiri Mahasaya i-a apărut în vis discipolului ca răspuns la rugile sale şi i-a oferit diksha. Mai târziu, el a venit la Benares şi a cerut gurului său să-l iniţieze. „Te-am iniţiat deja în vis”, i-a răspuns Lahiri Mahasaya.

Dacă un discipol neglija vreuna din obligaţiile sale zilnice, Maestrul îl corecta cu blândeţe şi-l disciplina.

„Cuvintele lui Lahiri Mahasaya erau blânde şi binefăcătoare, chiar şi atunci când era obligat să dojenească un discipol”, mi-a zis odată Sri Yukteswar. El adăugă: „Nimic nu scăpa săgeţilor lui ascuţite”. Nu m-am putut opri să nu râd. L-am asigurat pe Sri Yukteswar că reproşurile sale, ascuţite sau nu, mi se păreau o muzică plăcută.

Lahiri Mahasaya a divizat Kriya în patru faze de iniţiere progresivă. El nu comunica cele trei grade superioare de iniţiere decât discipolilor care au făcut deja dovada unor progrese spirituale. Odată, un discipol apreciind că meritele lui nu erau suficient recunoscute, şi-a exprimat nemulţumirea în aceşti termeni:

„Maestre, eu sunt pregătit pentru iniţierea în faza a doua din Kriya Yoga.”

În acest moment se deschise uşa şi intră un discipol umil, Brinda Bhagat, poştaş la Benares.

„Ia loc, Brinda”, zise marele guru surâzând afectuos. „Spune-mi, eşti gata pentru iniţierea în a doua tehnică de Kriya?”

Omul şi-a împreunat mâinile într-un gest de implorare:

„Maestre”, a protestat el alarmat, „ajunge cu iniţierile, vă rog! Sunt eu demn de a asimila o tehnică superioară? Astăzi am venit să-ţi cer binecuvântarea pentru că etapa întâi din Kriya Yoga m-a umplut de o asemenea beţie încât nu mai pot distribui scrisorile!”

„Brinda pluteşte deja pe aripile Spiritului!” La aceste cuvinte ale Maestrului, celălalt discipol plecă capul.

„Maestre”, zise el, „văd că nu sunt decât un muncitor rău care îşi blamează sculele.”

Poştaşul, un om fără şcoală, şi-a dezvoltat atât de mult spiritul de pătrundere prin Kriya, încât erudiţii îl solicitau pentru a le interpreta textele Scripturilor. Deşi ignora păcatul, ca şi sintaxa, Brinda şi-a asigurat un mare renume printre pandiţi (cărturari).

În afara numeroşilor discipoli de la Benares, sute de alţi adepţi soseau din toate colţurile Indiei. Maestrul însuşi a parcurs de mai multe ori Bengalul, pentru a-i vizita pe socrii celor doi băieţi ai săi. Astfel, binecuvântat prin prezenţa sa, Bengalul a fost semănat cu grupe de Kriya Yoga, oaze divine. Mai ales în ţinuturile Krishnagar şi Bishnupur mulţi devoţi neştiuţi au păstrat până astăzi neîntrerupt curentul invizibil al meditaţiei spirituale.

Printre sfinţii care au primit iniţierea în Kriya Yoga de la Lahiri Mahasaya, îl menţionăm pe ilustrul Swami Bhaskarananda Saraswati din Benares şi pe ascetul de înaltă ţinută de la Deogarh, Balananda Brahmachari. Un anumit timp, Lahiri Mahasaya a fost învăţătorul fiului Maharajahului Iswari Narayan Sinha Bahadur din Benares. Recunoscând măreţia spirituală a marelui guru, Maharajahul şi fiul său au cerut iniţierea în Kriya Yoga, ca şi Maharajahul Jotindra Mohan Thakur.

Unii dintre discipolii care ocupau o poziţie influentă în societate au dorit să răspândească Kriya Yoga prin publicitate. Guru-l s-a opus la aceasta. Un alt discipol, doctorul primarului din Benares, a vrut ca Lahiri Mahasaya să fie onorat pe scară largă în calitate de „Kashi Baba” (Iluminatul din Benares). Guru-l s-a opus ferm din nou.

„Parfumul florilor ştiinţei Kriya Yoga se propagă în mod natural, fără artificii”, zicea el. „Seminţele lor vor încolţi în pământul fertil al inimilor trezite la spiritualitate.”

Dacă Maestrul a dispreţuit mijloacele moderne de propagandă, era pentru că ştia că mesajul său puternic se propagă de la sine, ca o revărsare binecuvântată ce purifică spiritele. Viaţa pură a discipolilor era garanţia nemuritoarei vitalităţi a ştiinţei Kriya Yoga.

Lahiri Mahasaya a ieşit la pensie în 1886, la 25 de ani după iniţierea lui de la Ranikhet. Având mai mult timp liber, el avea din ce în ce mai mulţi discipoli. Aşezat în calma postură a lotusului, marele guru tăcea majoritatea timpului. Îşi părăsea rareori micul său salon pentru a se plimba chiar în incinta propriei sale case. Discipolii soseau neîncetat pentru darshana (contemplarea sfântă a gurului).

Spre marea uimire a vizitatorilor, Lahiri Mahasaya manifesta semne supraumane din punct de vedere fiziologic: absenţa respiraţiei, a somnului, oprirea totală a pulsului şi a bătăii inimii. Nu clipea ore întregi, o aură profundă de pace înconjurându-l. Nimeni nu pleca fără ca spiritul său să se înalţe la vederea Maestrului: fiecare percepea astfel că a primit binecuvântarea unui adevărat sfânt.

Mai târziu, Maestrul l-a autorizat pe discipolul său Panchanon Bhattacharya să creeze un centru de yoga la Calcutta, „Instituţia Misiunii Arya”. Discipolul sfânt a răspândit mesajul Kriya Yoga în acest centru, a distribuit unele ierburi medicinale yoghine şi a publicat în bengali primele ediţii ale cărţii Bhagavad-Gita. Astfel, Bhagavad-Gita, editată de Misiunea Arya în hindi şi în bengali, a pătruns în mii de cămine.

Conform vechiului obicei, Maestrul distribuia la toată lumea ulei de neem împotriva bolilor. Când guru-l îl ruga pe vreun discipol să distileze acest ulei, acesta o făcea fără dificultate. Dar dacă încerca un străin, uleiul se evapora după ce a fost distilat. Evident, binecuvântarea Maestrului era un ingredient necesar pentru ca operaţia să reuşească.

Am reprodus aici scrisul şi semnătura în bengali a lui Lahiri Mahasaya. Cele câteva rânduri sunt extrase dintr-o scrisoare către un discipol. Marele Maestru interpretează astfel versurile sanscrite: „Cel care a atins o stare de pace astfel încât nu mai clipeşte, a desăvârşit Sambhavi Mudra.”

(Semnat) „SRI SHYAMA CHARAN DEVA SHARMAN”

Instituţia Misiunii Arya a preluat sarcina publicării multor comentarii scripturale ale guru-lui. Ca mulţi alţi mari profeţi, Lahiri Mahasaya n-a scris niciodată cărţi, dar discipolii săi au înregistrat şi aranjat interpretările sale pătrunzătoare pe care o dă el Scripturilor. Unii dintre aceşti voluntari au avut mai mult discernământ decât alţii şi ne prezintă în mod corect revelaţiile profunde ale guru-lui; totuşi, în mare, eforturile lor au fost un succes. Datorită zelului lor, lumea posedă azi nişte comentarii neegalate despre 26 de scrieri antice.

Prietenul meu, Sri Ananda Mohan Lahiri, un nepot al Maestrului, a scris cele ce urmează: „Bhagavad-Gita este o parte a marii epopei Mahabharata, care posedă mai multe „chei” (vyas-kutas). Dacă nu ne întrebăm cu privire la aceste „chei”, găsim numai nişte istorii mitice al căror sens nu-l înţelegem. Dacă nu înţelegem aceste „chei”, pierdem o ştiinţă pe care Orientul, cu o răbdare supraomenească, a păstrat-o, după o căutare experimentală de mii de ani. Tocmai comentariile lui Lahiri Mahasaya au luminat ştiinţa religiei, atât de îngrijit ascunsă în simbolismul Scripturilor, despuind-o de orice alegorie. Acest rebus odată dezlegat, formulele de cult vedic, până acum neinteligibile, au devenit, datorită eforturilor Maestrului, încărcate de semnificaţie ştiinţifică.

Noi ştim că, în general omul, este dezarmat în faţa pasiunilor sale; dar acestea pot fi dresate când conştiinţa unei fericiri supreme, durabile, se trezeşte în spirit; datorită ştiinţei Kriya. Atunci renunţarea, sau negarea pasiunilor josnice merge împreună cu cucerirea fericirii. Fără aceasta, toate preceptele de morală formulate sub formă de interdicţii sunt neputincioase să ne elibereze de ele.

Setea noastră de activităţi superficiale ucide în noi sensul uimirii spirituale. Suntem incapabili să înţelegem Marea Viaţă în imensitatea ei, din spatele numelui şi formelor, pentru că ştiinţa ne oferă mijloace de a exploata natura, familiaritate care ne face să-i dispreţuim secretele. Raporturile noastre cu natura sunt de ordin practic; ea nu ne interesează decât atât cât ne serveşte; noi îi utilizăm energiile, dar Sursa lor ne rămâne necunoscută.  În ştiinţă, relaţia noastră cu natura este ca cea a unui stăpân arogant cu servitorul său; într-un sens filosofic noi o tratăm ca pe un acuzat la tribunal: o interogăm, o provocăm, cântărindu-i depoziţia cu balanţa gândirii umane limitată, incapabilă să sondeze valorile sale ascunse. Pe de altă parte, când mintea este în comuniune cu o putere supremă, natura se supune în mod automat fără opoziţie, fără efort, voinţei omului. Această stăpânire spontană a naturii este numită de materialist, incapabil să o înţeleagă, „miracol”.

Viaţa lui Lahiri Mahasaya răstoarnă convingerea greşită că yoga este o practică misterioasă. În ciuda caracterului pozitiv al ştiinţelor fizice, orice om poate, datorită ştiinţei Kriya Yoga, să înţeleagă raportul lui cu natura şi să se simtă pătruns de veneraţie spirituală faţă de orice fenomen, fie el mistic sau obişnuit.  Înţelegem bine că ceea ce părea inexplicabil acum câteva mii de ani nu mai este acum; ceea ce pare misterios în zilele noastre va deveni perfect normal peste un timp. Absolutul, Oceanul Puterii, se găseşte înapoia tuturor fenomenelor.

Ştiinţa Kriya Yoga este eternă. Este exactă ca matematica; asemenea regulilor simple ale adunării şi scăderii, Legea Kriya nu poate fi distrusă. Dacă ardem toate cărţile de matematică, cei care au  spirit logic vor redescoperi întotdeauna adevărurile pe care acestea le conţin. Dacă ardem toate cărţile de yoga, principiile ei fundamentale vor fi din nou revelate de fiecare dată când va apare un înţelept cu devoţiune pură şi în consecinţă cu cunoaştere pură.”

Aşa cum, printre cei mai mari avatari, Babaji este un Mahavatar, Sri Yukteswar poate fi numit Jnanavatar (încarnare a înţelepciunii), la fel Lahiri Mahasaya merită titlul de Yogavatar (încarnare a yogăi). El a ridicat nivelul spiritual al societăţii datorită standardelor atât cantitative, cât şi calitative ale binelui. Puterea lui de a transforma în sfinţi de statura lui Cristos pe unii din discipolii săi apropiaţi, ca şi răspândirea adevărului în masele populare, l-au plasat pe Lahiri Mahasaya în rândul salvatorilor umanităţii.

Ca profet, el este unic pentru că a reînviat practica unei tehnici definite, Kriya, deschizând pentru prima dată larg uşile, pentru toţi oamenii, spre eliberare prin yoga. În timpul vieţii sale, Yogavatar-ul a făcut numeroase minuni, dar cea mai mare este cea de a fi simplificat yoga şi de a o pune la îndemâna oricărui căutător sincer.

Lahiri Mahasaya obşnuia să spună despre minuni: „Funcţionarea legilor subtile, în general necunoscută, nu trebuie să fie subiect de discuţii publice, sau publicată fără nici o discriminare”. Dacă în cursul acestor pagini s-ar părea că eu nu am respectat vorbele sale, aceasta se întâmplă pentru că el mi-a dat aprobarea interioară. Cu toate acestea, relatând vieţile lui Babaji, Lahiri Mahasaya şi Sri Yukteswar, eu am crezut oportun să trec sub tăcere anumite minuni, căci explicarea lor ar fi necesitat volume întregi de filosofie greu de înţeles.

În calitate de cap de familie, Lahiri Mahasaya a adus un mesaj practic potrivit nevoilor lumii de astăzi. Condiţiile economice şi religioase excelente ale Indiei antice nu mai pot fi obţinute. De aceea, marele Maestru nu a încurajat idealul vechi de yoghin ascetic rătăcitor cu un vas pentru pomeni. A accentuat mai degrabă avantajele unui yoghin câştigându-şi singur traiul, nefiind dependent de o societate care să-l susţină şi astfel să poată practica yoga la el acasă. Acestui sfat, Lahiri Mahasaya i-a adăugat forţa întăritoare a propriului său exemplu. El era un model de yoghin modern. Modul său de viaţă, aşa cum a intenţionat Babaji, este un ghid pentru yoghinii aspiranţi din toate colţurile lumii.

Pentru noua umanitate, o speranţă nouă! „Uniunea divină”, a proclamat Yogavatar-ul, „este posibilă prin efort de sine perseverent; ea nu depinde nici de doctrine teologice, nici de arbitrariul unui Dictator Cosmic”.

Prin Kriya, chiar şi cei care nu pot crede în divinitate o vor descoperi în profunzimea propriei lor fiinţe.

error: © Asociatia Templet